Unul dintre cele mai importante adevăruri ale Scripturii este că Dumnezeu nu este o forță impersonală, mișcând fără sens universul, nici nu este o putere capricioasă, manipulându-Și creația într-un mod rece, pentru vreun scop egoist. Scripturile ne învață că Dumnezeu este personal (adică posedă o personalitate ce poate fi deosebită); El este conștient de propria existență, are deopotrivă intelect și voință, și este capabil să intre într-o relație personală cu omul.
Poate părea că nu este necesar să spunem că Dumnezeu este conștient de propria existență, și totuși aceasta este una dintre cele mai elementare trăsături ale cuiva care are personalitate. Există multe religii în afara creștinismului a căror concepție despre „dumnezeu" este că el este fie o forță impersonală (budismul, taoismul etc.), fie o esență care locuiește în toate lucrurile (panteism [gr. pás = tot + theós = dumnezeu]). Prin contrast, Dumnezeul Scripturilor este o Ființă personală, conștient de propria existență și care există distinct de toate celelalte ființe și lucruri.
-
Faptul că Dumnezeu este conștient de propria existență este revelat clar în Scriptură. Cum se referă Dumnezeu la Sine în Exod 3:14?
- a) Eu sunt ________. Această declarație este o afirmare puternică a faptului că Dumnezeu Își recunoaște propria existență. El știe că El este și că este deosebit de toate persoanele și lucrurile create.
(Exod 3:14) «Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt", m-a trimis la voi."»
-
Scripturile ne învață nu doar că Dumnezeu este conștient de propria existență, ci și că El este conștient de individualitatea Sa (adică de faptul că se deosebește de toate persoanele și lucrurile create). Potrivit Scripturilor, ce anume afirmă Dumnezeu despre propria existență unică, separat de oricine și de orice altceva?
- a) Nu există un alt _______ Dumnezeu în afara Lui (Isaia 45:21).
- b) El este singurul_______ Dumnezeu (Isaia 45:21).
(Isaia 45:21) «Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.»
- c) Nu există nimeni cu care să Îl putem compara__ (Isaia 40:25).
- d) Nimeni nu poate fi pus deopotrivă__________ cu El (Isaia 40:25).
(Isaia 40:25) «Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? – zice Cel Sfânt.»
OBSERVAȚII: Fiecare dintre aceste declarații dovedesc că Dumnezeu este deopotrivă distinct și independent de toate celelalte ființe și lucruri.
Intelectul este considerat a fi una dintre trăsăturile primordiale ale personalității. Termenul acesta provine din cuvântul latin intellegere [inter = între sau dintre + legere = a alege] și se referă la abilitatea de a raționa, percepe sau înțelege. Potrivit Scripturilor, Dumnezeu posedă un intelect care trece cu mult dincolo de abilitatea omului de a înțelege. Nimic nu este dincolo de cunoștința sau înțelepciunea Lui.
-
Ce anume ne învață următoarele pasaje ale Scripturii despre intelectul lui Dumnezeu?
- a) (Psalmul 92:5) «Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale!»
- b) (Romani 11:33-36) «O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi, în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?" Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?" Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.»
-
Cum este intelectul (sau abilitatea de a înțelege a) omului descrisă în următoarele pasaje ale Scripturii, prin comparație cu cea a lui Dumnezeu?
- a) (Psalmul 94:11) «Domnul cunoaşte gândurile omului: ştie că sunt deşarte.» / (1 Corinteni 3:20) «Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.»
- b) (Isaia 55:8-9) «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.»
- c) (1 Corinteni 1:20) «Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?» / (1 Corinteni 1:25) «Nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.»
-
Cunoașterea și abilitatea de a înțelege ale lui Dumnezeu se situează cu mult peste priceperea omului finit. Conform următoarelor pasaje ale Scripturii, cum poate ajunge omul să înțeleagă, cel puțin în parte, lucrurile infinite ale lui Dumnezeu?
- a) Prin Fiul lui Dumnezeu — (Ioan 1:18) «Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.»
- b) Prin Duhul lui Dumnezeu — (1 Corinteni 2:11-12) «Cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.»
OBSERVAȚII: Acest pasaj se referă la relația credinciosului cu Duhul Sfânt. Sensul primar este că Duhul lui Dumnezeu îi învață pe copiii Lui prin iluminarea acestora, pentru ca ei se vadă adevărurile Scripturii.
- c) Prin Cuvântul lui Dumnezeu — (Psalmul 119:97-100) «Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.»
- În Deuteronom 29:29, Scriptura declară: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre…" Conform Psalmului 131:1-3, cum ar trebui să trăim noi, sau care ar trebui să fie atitudinea noastră, în lumina cunoștinței infinite a lui Dumnezeu?
(Deuteronom 29:29) «Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.» (Psalmul 131:1-3) «Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine. Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa. Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!»
Scriptura ne descoperă clar că Dumnezeu are o voință – anume puterea de a hotărî acțiunile Sale (adică ce va face) și obiectivul sau scopul creației Sale (adică El poate face ce dorește cu ceea ce a creat). Alegerile lui Dumnezeu decurg din cine este El. Voința Lui este o expresie a Ființei și dispoziției Sale. Este important să înțelegem că voia lui Dumnezeu și voia omului sunt două lucruri foarte diferite. Dumnezeu este singurul complet liber să facă orice dorește și plănuiește în Sine, fără limitări sau fără posibilitatea eșecului. Cele mai hotărâte decizii ale majorității oamenilor puternici adesea nu ajung la niciun rezultat.
-
Ce anume ne învață următoarele pasaje ale Scripturii despre voia lui Dumnezeu? Există vreo limitare a voii lui Dumnezeu? Poate vreo putere să împiedice voia lui Dumnezeu?
- a) (Proverbe 19:21) «Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.»
- b) (Isaia 14:27) «Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?»
- c) (Isaia 46:9-10) «Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea."»
- d) (Daniel 4:34-35) «Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui.»
- e) (Efeseni 1:11) «În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale.»
-
Deși voia lui Dumnezeu nu poate fi limitată de nicio persoană sau forță din afara Lui, există unele lucruri pe care Dumnezeu nu le va face pur și simplu pentru că ele ar contrazice caracterul Său perfect sfânt și drept. Privit următoarelor pasaje ale Scripturii, care sunt unele dintre lucrurile pe care Dumnezeu nu le va face? În ce fel constituie acest adevăr o mângâiere și o binecuvântare pentru noi?
- a) (Tit 1:2) «...în nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă.»
- b) (2 Timotei 2:13) «Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.»
- c) (Iacov 1:13) «Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu." Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.»
OBSERVAȚII: Există două mari adevăruri comunicate în acest pasaj. În primul rând, Dumnezeu nu poate fi ispitit, întrucât El este perfect moral și orice formă de rău Îi este respingătoare. În al doilea rând, Dumnezeu nu poate să ispitească pe nimeni. El poate să Își supună poporul la test, spre binele lor, dar El nu îi ispitește sau nu îi atrage la păcat.